Povestea lui Bruno, băieţelul de 9 ani, începe în Berlin, oraşul în care se simţea foarte fericit alături de cei trei prieteni ai săi şi de bunicii care locuiau în apropierea casei lor. Bruno era un băiat foarte bine educat, mai ales datorită restricţiilor care i se impuneau.
Într-o zi, din cauza îndatoririlor de serviciu ale tatălui său, au trebuit să se mute în afara oraşului, departe de toate lucrurile care lui i se păreau importante şi dragi, cum ar fi: şcoala, zona centrală a oraşului, piaţa şi chiar balustrada din casă, pe care cobora în fiecare zi de la etaj.
Alături de părinţi şi surioara lui Greta, un Caz fără speranţă, aşa cum o numea el, ajunge la noua lor casă. Îşi dă seama că nu are prea multe lucruri de făcut, chiar şi lecţiile le primeşte de la un profesor particular. Din plictiseală, decide să se aventureze mai departe de casă, acolo unde stăteau oameni în pijamale, pe care îi vedea în depărtare de la fereastra camerei lui. După gardurile de sârmă apare un băieţel slab şi trist, pe nume Shmuel, cu care leagă o adevărată prietenie. Bruno nu ştia nimic legat de război, de situaţia evreilor şi de ce acei oameni se aflau acolo închişi în spatele zidurilor. Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre prietenia celor doi băieţi, vă aşteptăm să împrumutaţi cartea de la Secţia pentru copii a Bibliotecii Judeţene Cluj.
