Industrializarea nordică s-a extins rapid după Războiul din 1812. Asamblarea industrializată a început în Noua Anglie, unde expeditorii bogați au fabricat fabrici de materiale alimentate cu apă (și orașe cu fabrici pentru a le ajuta) de-a lungul râurilor din nord-est.
Aceste plante au prezentat noi metode de creație încorporate în limitele fabricii actuale. Ca niciodată, creația a depins de surse motorizate cu apă, iar mai târziu cu abur, pentru a da puterea importantă pentru a conduce mașinile.
În pofida motorizării și centralizării muncii în fabrici, angajamentele specifice, redundante, alocate muncitorilor salariați au înlocuit înaintea metodelor de creație a lucrărilor meșteșugarilor făcute acasă.
Activitățile acestor plante au schimbat în mod inevitabil ideea de muncă prin decalificarea comisiilor, rupând cursul creației în părțile sale cele mai fundamentale, de bază.
Ca un compromis pentru munca lor, muncitorii, care la început erau domnișoare din țara New England care cultivau familii, au primit compensații. De la punctul său de pornire în New England, fabricarea s-a răspândit înainte de mult în diferite locații ale Statelor Unite.
