Lacrimile cerului
Iarnă. Cer înstelat îmbrăcat în licăriri de început de noapte. Crai Nou aşezat cuminte în imensitatea înaltului. Pace.
Peste tot miroase a ger uşor, pişcă pământul gol ce vrea să-şi soarbă seva dinspre cer. Ce mult îşi doreşte haină nouă ... albă, proaspătă, fără pată!
I-e sete şi i-e dor de mângâierea văzduhului izvorâtă din lacrimă. Şi ceru-i simte zvârcolirea, şi setea, şi dorul, şi-şi lasă toată dragostea în picuri mari, calzi ... şiroaie liniştite curg din înalt spre pământul gol, însetat de apă.
Obrajii arşi ai pământului prind culoarea proaspătă de lacrimă.. Cerul cerne belşug. Înaltul lasă viaţă. Lacrimile cerului acoperă pământul şi pământul le-ngroapă.
Iarnă. Noapte ... şoapte-n pace!
