Anul 1946 a fost unul secetos. Roadă nu s-a făcut. Cu toate acestea, rezervele de grâne şi cereale ale ţăranului basarabean îl asigurau, cu anumite dificultăţi, să iasă din iarnă. Nu a fost să fie aşa, deoarece, indiferent de recolta obţinută, agricultorii erau obligaţi să predea la stat cotele de cereale impuse - aşa-numita postavka (grâu, floarea-soarelui, cartofi, soia, carne, ouă, lapte, brânză şi lână), stabilite prin două hotărâri ale Consiliului Comisarilor Poporului al RSSM şi Comitetului Central al Partidului Comunist (bolşevic) din Moldova din 9 aprilie 1945. Pentru neexecutarea acestei obligaţiuni ţăranul risca, cel puţin, o amendă şi confiscarea celor datorate, iar în cazul opunerii rezistenţei - ani grei de lagăr.
