Vantul prin pletele-i negre batea lui Eminescu
Si fata blanda usor ii lumina,
Sub teiul falnic el statea ,
Si cu mana tremuranda insaila
Pe foaia alba de hartie
O minunata poiezie.
Ganduri si rime,mintea isteata ii umpleau
Unui poet ce doar luceferi sclipitori il idemnau ...
Sa scrie poezii ,melancolii si vise .
Cu dragoste si sentimente mult promise
