Copiliţa de ieri
Daca-aş întoarce timpul şi-aş
reuşi să fiu copiliţa de ieri ... mi-aş
lăsa trupul invadat de căldura blândă a primăverii, inhalând prospeţimea,
frumuseţea, veselia întregii naturi ... şi-aş visa la tainic dor.
Înălţată pe tălpile goale, cu privire semeaţă şi cu eleganţă-n mişcare
îmi încep dansul. Unduirea paşilor e întocmai ca sunetul tot
al Rapsodiei Române.De la încet şi suav, la alert şi puternic. Vârtej de
trăiri în paşi gătiţi şi absorbiţi în sonul horei, sârbei romăneşti. Şi curg în
ritm şi ritmu'-n mine.
Ard paşii, trupul pluteşte, ia foşneşte.
tempoul ucide a dorului patimă şi totul ...se-opreşte ş-odihneşte. Respir
fericită. Privesc uluită. Ai mei mă aplaudă. Râd, râd adormită.
Un strop pe ploaie curată îmi cade pe gene. Deschid ochii mari. A
fost o părere. … Natura-i
frumoasă şi visul meu tainic rămâne în dor. Poate într-o mâine voi înălţa tălpi
goale în vârfuri de poante.
Copiliţă, trăieşte!
