Ideea centrala a textului poetic este apa-oglinda, exprimata prin "balta" in care se reflecta intreg cadrul natural, terestru si cosmic, construit prin enumerarea elementelor reprezentative: luminisul, trestia, luna, soarele, pasarile calatoare, stelele, randunelele. Oglindirea in apa baltii a chipului iubitei sugereaza ideea ca natura este un spatiu de reflectie, de meditatie pentru poet. Figura de stil prin care poetul ilustreaza armonia si vesnicia naturii este enumeratia elementelor terestre - "codru", "pasarile", "alunis", "luminis", "balta", "trestia", "pasari calatoare", "randunele" - si a elementelor cosmice - "luna", "soare", "stele", precedate de conjunctia "si": "Si de luna si de soare / Si de pasari calatoare, / Si de luna si de stele / Si de zbor de randunele. Rolul conjunctiei "si" este acela de a accentua unitatea perfecta a universului, ilustrata prin imbinarea armonioasa a planului terestru cu cel cosmic. Codrul eminescian este, in toata creatia lirica a poetului, un simbol al statorniciei si al vesniciei, ca si astrii de pe cer.
Ultimul vers al poeziei exprima sentimentul de iubire, care s-ar putea manifesta in cadrul natural al codrului. Poetul imagineaza "chipul dragei mele" oglindit in apa baltii, ca sugestie a dorintei eului liric de a-si implini iubirea.
Este bine???
