Bunica mea
Bunica este mama sufleteasca care mereu de mangaie si ne alina durerile.Parca chiar acum imi amintesc cum ma legana incetisor sa adorm atunci cand eram un bebelus. Ea ere cea care ma tinea cu mana ei strans, de parca sa nu ma scape.
Cum sa o descriu pe bunica? Este un inger care ma veghea in fiecare zi si imi dadea mierea dulce de albine atunci cand pofteam si eu. Ochii caprui,statura mica, parul alb ca spuma laptelui si buzele care ma sarutau in fiecare noapte pe frunte sa adorm, imi amintesc de bunica.Ea m-a vazut si a avut grija de mine ca de o comoara unica.Atunci cand faceam vreo boacana sprancenele ei catifelate nu se apropiau prea mult si ma saruta pe frunte, ca si cum asa ma facea ea sa ma simt vinovata.
Atunci cand plec de la bunica , ochii umezi ma urmaresc pana cand ma pierde.Si eu o privesc trista pentru ca voi pleca dar, bucuroasa ca o voi revedea incurand.
O iubesc mult pe bunica!
