La marginea padurii, imediat, sute de nori pun stapanire pe cerul ce capata nuante cenusii. Acestia arata ca niste bulgari imensi de zapada plutitori. Strazile se bucura de linistea ce le invaluie. Cerul se rupe.
Stropii cad timizi, iar cantarea ploii incepe sa se auda si sa ma cuprinda. Picuri mici, ca margele de argint, imi ating pielea precum niste sageti.Ma conectez cu ploaia si o simt in toata splendoarea sa. Totul se petrece intr-un abur de poezie calma si nostalgica. Intreg ansamblul prindea viata sub ochii mei nauciti de perfectiune. Mai tarziu din colturile nebanuite ale naturii se aude o voce vociferand. Un copac gol de frig cade trasnit la pamant, pasarile luandusi zborul fulgerator. Ploaia se domoleste. Padurea pare a fi invadata de cantecul suav al pasarelelor. Acum lumina dezmiarda frunzele umede ale copacilor. Am ramas sa admir imprejurimile de nedescris.
Este propie deci nu sunt sanse sa o mai aiba si altcineva. Succes la scoala ^^
