Fenomenul traficului de persoane nu este un fenomen izolat, specific țăriinoastre, ci el are un caracter internațional și transfrontalier, făcând parte din ceea cenoi numim criminalitate organizată. Conceptul de trafic nu este unul nou și a fost utilzat pentru prima dată însecolul al XVI-lea, în calitate de sinonim pentru comerț. Așadar, acest termen nu aveaconotații negative. Totuși, către secolul al XVII-lea, traficul a început a fi asociat cuvânzarea ilicită sau neloială a mărfurilor. Deși, la începuturi, prin trafic se înțelegea, înmare parte, vânzarea de droguri și arme, înspre secolul al XIX-lea, această noțiunemai includea și comerțul cu ființe umane tratate ca bunnuri și vândute în sclavie.Acest comerț cu sclavi a fost scos în afara legii spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Laînceputul secolului al XX-lea, termenul de trafic, de cele mai multe ori se referea la”comerțul de sclavi albi”, care reprezenta circulația peste frontiere a femeilor șicopiilor în scopul prostituției. Doar spre sfârșitul anilor 1990, traficul a f ost asociat cu prostituția și explatarea sexuală a femeilor și copiilor. Într-o prezentară sumară a fenomenului traficului de persoane pentru anul 2010în țara noastră, realizată de Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, searată că principala modalitate de exploatare a victimelor identificate a fost exploatareasexuală a femeilor, în 41% dintre cazuri, în timp ce traficarea prin munca forțată(exploatarea în agricultură, construcții sau alte sectoare de activitate) are loc în 41%dintre cazurile identificate.La nivel global, se estimează că 43% dintre victime sunt traficate în scopulexploatării sexuale, față de doar 32%, care sunt traficate în scopul exploatăriieconomice.Prostituția este considerată a fi cea mai veche ”meserie din lume”.Miturile saumărturiile istorice demonstrază că la vechile popoare, prostituția nu numai că eratolerată, ci chiar încurajată în diverse scopuri1. Bărbații Greciei antice credeau că prostituția rafinată era necesară pentru satisfacerea plăcerilor și, de altfel, în Greciaantică existau mai multe clase de prostituate:haetera – prostituate de lux, care ofereau plăceri fizice și companie la nivel intelectual, peripatetica – prostituate de stradă și prostituatele consacrate – care activau în temple. În Corint, de exemplu, templuladăpostea 1000 de prostituate consacrate, care practicau actul sexual pentru un prețconsiderabil2.Prima fază de prostituție organizată cunoscută în istorie a fost acea prostituțiede templu care era practicată chiar în locurile de rugăciune, ca o jertă adusă zeităților.
