Intr-o dimineata de iarna toate drumurile ierau troienite si nici o trasura nu mai putea merge pe drum,la palat era zarva mare,se nastea un print.Printul acela eram eu desigur.Dar ce sa-i faci ca am venit mai devreme iar moasa nu era la palat si nici nu avea cum sa ajunga din cauza zapezii.Asa ca regele nu a avut incotro si a chemat ingrijitorul cailor sa o ajute pe regina ,adic amama mea sa nasca .Si uite asa am venit eu pe lume ,pe nepusa masa dupa cum spunea doica mea.Deoarece in loc de moasa m-a ajutat ingrijitorul cailor,eu intelegeam limba lor ,intelegeam tot ce vorbesc caii si ei intelegeau ce spun eu .Am crescut alaturi de ei si toata ziua calaream prin padurile alaturate.Intr-o zi cum cutreieram pe meleagurile acelea am vazut o lumina puternica exact in mijlocul padurii.M-am apropiat pe furis si ce sa vezi ,o pasare maiastra tocmai se transformase intr-o superba fata cu parul ca lana de aur si cu buze ca petalele trandafirilor .Am vrut sa ma apropii de ea sa o salut dar s-a speriat ,si-a chemat calul si a fugit calare de nu am mai vazut-o. Acum eu ce sa fac ca fata imi picase cu tronc .In fiecare zi o cautam prin toate padurile dar nici urma de ea .Calul meu mi-a zis:
-Stapane tare te vad necajit,nici nu mai mananci ,niciodata nu te-am vazut asa ,te voi ajuta eu .Lasa-am sa maduc singur pe dealurile din apropiere unde sunt caii salbatici ca ei sigur stiu ceva de printesa .Zis si facut.
S-a intors calul meu seara tarziu si mi-a spus :
-Stapane fata ,este fata de imparat de pe meleagul alaturat si tatal sau pentru ca nu asculta deloc de el si fugea de acasa ca pasarea cerului ,a blestemat-o ca toata ziua sa fie pasare a cerului si numai noaptea sa se transforme in fiinta umana.
-Pai calutul meu cum putem sa o ajutam.
