Soarele din ce în ce mai puternic anunța o vară călduroasă. Pentru că orașul devenise prea dogoritor, părinții mei s-au hotărât să mergem pentru prima dată la mare. Eu aveam cinci anișori și îmi doream mult să văd marea pe care doar mi-o imaginam și o desenam pe micul bloc de desen.
Drumul cu trenul nu a fost obositor, pentru că de mică mi-au plăcut călătoriile și să privesc pe fereastră. Odată ajunși, părinții mei au găsit cazare la o bătrânică drăguță care avea casa chiar lângă mare. Auzeam valurile care se spărgeau de mal și eram încântată! Când am privit-o de la distanță, de pe balconul căsuței, am simțit o admirație atât de mare pentru mare! Eram micuță și i-am spus mamei că vreau să înot, să fac castele de nisip cum am văzut în desenele animate!
Ajunși pe plajă, m-a impresionat nisipul cald și fin. M-am oprit să îl ating, să îmi umplu pumnii cu nisip și să-l arunc în aer! Când am făcut primii pași pe nisipul ud și puțin rece, mi-a fost puțin frică, dar tata mă ținea de mână și mi-a pus colacul roz. Ne-am avântat în mare și a fost prima dată când simțeam apa, când simțeam ce înseamnă să plutești, să te legene valurile! Am făcut după un castel de nisip foarte frumos alături de o fetiță cu care m-am împrietenit.
Prima mea vacanță la plajă nu o să o pot uita vreodată, pentru că a fost prima dată când am văzut marea și m-am îndrăgostit de ea pe toată viața!
