Cavalerul
Un imparat avea o fiica . Iar fiica fusese furata de un balaur de 10 metri. Cavalerul fusese chemat de imparat:
-Tinere cavaler, fiica mea a fost capturata de un balaur! Se afla in varful unui munte. Daca o vei aduce aici teafara, vei primi bani si pe fiica mea de sotie.spuse inparatul.
-Bineinteles, domnia voastra. spuse cavalerul facand o plecaciune.
Tanarul viteaz se duse in spre munte. Era imbracat de o armura de milioane. Era incrustata de rubine si diamante de culori inchise. In varful căstii sale, avea o ditamai pana rosie . Tanarul vazu dragonul. Nu stia cum il va invinge. Se intoarse in padure si ruga un alt balaur:
-Va rog, domnule balaur, fiti amabil si ajutati-ma sa salvez printesa din mana acelui balaur, din varful muntelui.
-Desigur, dar o sa te coste. marturisi balaurul.
-Iti voi da un cufar cu bani. Insusi de la imparat ! spuse cavalerul.
-Atunci, avem o intelegere.spuse balaurul .
-Cum sa iti spun? intreba cavalerul.
-Balaurul cel Prietenos.
Balaurul ce Prietenos sari pe celalalt balaur si cazura gramada. Printesa cazu in bratele cavalerului.
-Multumesc mult! spuse printesa.
-Cu placere. N-a fost cine stie ce. spuse tanarul.
Balaurul cel Prietenos il invinse pe Balaurul cel Rau iar el isi primise rasplata.
Tanarul cavaler si printesa au trait fericiti si au facut o nunta ca-n povesti si au trait. pana la adanci imbatraneti
