Nuvela Alexandru Lăpuşneanul de C. Negruzzi este prima nuvelă istorică din literatura română, o capodoperă a speciei şi un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior (de exemplu: Al. Odobescu).
Publicată în perioada paşoptistă, în primul număr al Daciei literare
(1840), nuvela ilustrează două dintre cele patru idei formulate de
Mihail Kogălniceanu, conducătorul revistei, în articolul-program
întitulat Introducţie, care constituie şi manifestul literar al romantismului românesc:
- promovarea unei literaturi originale;- inspiraţia din istoria naţională: „Istoria
noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre ţări sunt destul
de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi poetice, pentru
ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru
aceasta trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţi".Ulterior, nuvela Alexandru Lăpuşneanul a fost inclusă în ciclul Fragmente istorice, din volumul alcătuit chiar de autor în 1857, Păcatele tinereţilor, alături de alte texte narative de inspiraţie istorică: Aprodul Purice, Sobieski şi romanii, Regele Poloniei şi domnul Moldovei.
