Capitolul al patrulea al "Amintirilor" se deschide cu imaginea satului natal in care locuieste Nica, surprins toamna.In acest capitol , este surprinsa mama lui Nica, Smaralda care decide sa isi trimita fiul la scoala , la seminar afirmand ca nimic nu o mai poate convinge sa se razgandeasca, deoarece dorinta mareata a acesteia era sa isi vada fiul preot.Nica se simte atasat de locul natal, de baietii satului, de casa parinteasca , care i-a fost un loc ce il proteja, de toate amintirile si nazdravaniile pe care le facea, insa, in special, el iubeste Humulesti, deoarece acesta este locul in care s-a maturizat, acesta fiind motivul pentru care nu vrea sa plece.El prefera sa traieasca in satul sau natal decat sa il paraseasca si din cauza aceasta ,el incearca din rasputeri sa-si convinga mama sa il lase acasa, insa nimic nu mai putea face, chiar acesta este certat de catre mama sa pentru ceea ce voia sa faca, sa ramana acasa.Insa, lucrul ce il "indupleca" sa plece la seminar este afirmatia tatalui, care ii explica acestuia ca daca pleaca la seminar si ajunge popa, va deveni un adevarat sprijin pentru ei , cat si pentru fratii sai mai mici.Nica, auzind aceste spuse si gandindu-se la dorinta mamei lui , decide sa plece la scoala, indiferent de tristetea pe care o simte deoarece paraseste satul .In final,acesta pleaca. Nica isi ia ramas bun de la parintii sai si fratii sai , iar in urmatoarea zi, de Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, acesta pleaca cu Zaharia dusi la scoala de mos Luca. Abia ajunsi, Nica regreta ca a fost de acord cu decizia mamei sale pentru ca tot timpul se simte singur.
