Răspuns :
Era bunica inalta si uscativa cu parul alb si cret si ochii caprui. Cand venea acasa isi tinea o mana-n san
si-l intreba pe nepot ce ascunde ea acolo si acesta o lua pe ghicite pana afla ce-i aduea ea. Apoi ii saruta mana si ea ii saruta fruntea. Amandoi plecau in fundul gradinii unde copilul isi lasa capul in poala bunicii si aceasta torcea. Cu ochii privind la albastrul cerului ii cerea bunicii sa-i spuna o poveste si bunica incepea sa o depene cu vocea-i molcoma si duioasa despre un imparat care era suparat ca nu avea copii. Baiatul ii spuse ca el nu era suparat ca nu avea copii si bunica zambind ii desfacea parul carliontat si il saruta pe crestetul capului. El o indemna sa continue si bunica ii spunea ca la imparat venise un mos batran si mic de statura si-i spuse imparatului ca in fundul gradinii erau doi meri alaturati pe care nu-i deosebesti deoarece ramurile lor sunt inclinate una spre alta si cand infloresc nu stii care sunt florile unuia sau altuia.
Si ii mai spuse mosul imparatului ca atunci cand cei doi meri vor lega rod, imparateasa va ramane insarcinata si va naste un cocon "cu totul si cu totul de aur". Imediat ce pleca batranul, imparatul dete fuga in gradina sa caute cei doi meri . Acestia se scuturasera de flori dar rod nu legasera. Copilul o intreba pe bunica de ce nu legara rod, iar ea ii spuse ca numai "Dumnezeu stie..."
Ii era bine in poala bunicii si cu vantul care-i adia fruntea si obrajii copilul inchise ochii. Bunica continua sa povesteasca cu voce domoala ca imparatul se framanta ca nu stia cum sa faca ca sa vada cei doi meri rodind. Primii sfaturi de la multi dar merii infloreau, se scuturau si rod nu dadeau.
Intr-o zi veni la el o batranica, la fel de mica ca mosul dinainte si-i spuse sa se duca la Zana Florilor din Valea Plangerii sa faca rost de un ulcior de lapte si sa ude merii cu el. Baiatul auzea povestea prin vis, dar bunica nu se oprea din povestit, pesemne ca era si ea fascinata de propria poveste.Si spunea ca imparatul facu intocmai ce-i spuse batranica si ducandu-se in padure, ostenit de drum se culca la umbra unui stejar batran.
Baiatul s-a trezit si bunica ispravise si povestea si fuiorul de tors, si se gandi ca poala bunicii e fermecata ca nu reusea niciodata sa ramana treaz pana la sfarsitul povestii.
si-l intreba pe nepot ce ascunde ea acolo si acesta o lua pe ghicite pana afla ce-i aduea ea. Apoi ii saruta mana si ea ii saruta fruntea. Amandoi plecau in fundul gradinii unde copilul isi lasa capul in poala bunicii si aceasta torcea. Cu ochii privind la albastrul cerului ii cerea bunicii sa-i spuna o poveste si bunica incepea sa o depene cu vocea-i molcoma si duioasa despre un imparat care era suparat ca nu avea copii. Baiatul ii spuse ca el nu era suparat ca nu avea copii si bunica zambind ii desfacea parul carliontat si il saruta pe crestetul capului. El o indemna sa continue si bunica ii spunea ca la imparat venise un mos batran si mic de statura si-i spuse imparatului ca in fundul gradinii erau doi meri alaturati pe care nu-i deosebesti deoarece ramurile lor sunt inclinate una spre alta si cand infloresc nu stii care sunt florile unuia sau altuia.
Si ii mai spuse mosul imparatului ca atunci cand cei doi meri vor lega rod, imparateasa va ramane insarcinata si va naste un cocon "cu totul si cu totul de aur". Imediat ce pleca batranul, imparatul dete fuga in gradina sa caute cei doi meri . Acestia se scuturasera de flori dar rod nu legasera. Copilul o intreba pe bunica de ce nu legara rod, iar ea ii spuse ca numai "Dumnezeu stie..."
Ii era bine in poala bunicii si cu vantul care-i adia fruntea si obrajii copilul inchise ochii. Bunica continua sa povesteasca cu voce domoala ca imparatul se framanta ca nu stia cum sa faca ca sa vada cei doi meri rodind. Primii sfaturi de la multi dar merii infloreau, se scuturau si rod nu dadeau.
Intr-o zi veni la el o batranica, la fel de mica ca mosul dinainte si-i spuse sa se duca la Zana Florilor din Valea Plangerii sa faca rost de un ulcior de lapte si sa ude merii cu el. Baiatul auzea povestea prin vis, dar bunica nu se oprea din povestit, pesemne ca era si ea fascinata de propria poveste.Si spunea ca imparatul facu intocmai ce-i spuse batranica si ducandu-se in padure, ostenit de drum se culca la umbra unui stejar batran.
Baiatul s-a trezit si bunica ispravise si povestea si fuiorul de tors, si se gandi ca poala bunicii e fermecata ca nu reusea niciodata sa ramana treaz pana la sfarsitul povestii.
Bunica era inalta, slabuta, cu parul alb si cret, cu ochi caprui, cu gura strinsa care ascundea niste dinti ca de pieptene. Cind venea de undeva, mereu oferea nepotelului sau cite ceva, ori alune, ori stafide, ori turta dulce. Apoi, bunica isi lua nepotul si se duceau in gradina, la umbra dudului batrin. In timp ce bunica rasucea niste fire lungi si subtiri din furca cu caier de in, nepotul se culca pe spate cu capul in poala bunicii. Astfel, uitindu-se la cer, printre frunzele batrinului dud, asculta povestile bunicii care i le spunea cu glasul melodios si dulce.
Nepotul, se simtea foarte bine cu capul in poalele bunicii, incit se intimpla ca mai si adormea iar povestile frumoase ale bunicii le asculta pina si in vis. Poala bunicii era fermecata, aceasta mereu reusea sa isi faca nepotul fericit.
Nepotul, se simtea foarte bine cu capul in poalele bunicii, incit se intimpla ca mai si adormea iar povestile frumoase ale bunicii le asculta pina si in vis. Poala bunicii era fermecata, aceasta mereu reusea sa isi faca nepotul fericit.
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu nerăbdare să vă revedem și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!