Poezia ,,Vârful dealului,, este o creație lirică descriptivă a unui colț de natură, dealul.
Pentru descrierea acestui colț de natură, poetul creează imagini artistice realizate la nivelul versurilor prin figuri de stil. Astfel, dealul este zugrăvit în versuri prin intermediul hiperbolei ,,Un uriaș urcând-si poverile ce-l strâng˝. Acest uriaș își strânge deci bogățiile din vale și pană în vârf – acolo unde admiră de la înălțime desfășurarea de frumuseți ale lumii. Cu autorul epitetelor ( și al epitetelor personificatoare) și al comparațiilor poetul pictează acest tablou al vieții de la poalele dealului: ,,salcii plângătoare și plopi pribegitori,, , ,, clopot creștinesc,, , ,,Verdea câmpie argeșeana˝, ,,Ca si argintul sprinten, viu apele sclipesc,,.
Eu-l liric este prezent prin utilizarea mărcilor lexico-gramaticale ale persoanei I:,,opresc,, , ,,îmi,, , ,,dezleg,,. În ultimele versuri, atunci vârful dealului oferă eu-lui liric posibilitatea contemplării lumii înconjurătoare, îi oferă liniștea atât de necesară sufletului.
Observăm deci că principalul mod de expunere utilizat în aceste versuri este descrierea- caracteristică a oricărui pastel, prin intermediul versurilor exprimându-se sentimentele de admirație și uimire în fața naturii mărețe.
