Răspuns :
Arborele vieții ce simte fiecare emoție și briză din trecut. (copac)
Două raze de lumină ce se joacă vesele pe asfaltul umed se răsfrâng pe chipul meu redându-mi o sclipire străină în ochi. (farurile unei mașini)
Ea este poarta către tărâmul viselor, fiind totodată cea ce te susține și-ți alină orice suferință, indiferent de lacrimile acumulate în țesutul său. (perna)
O tânără vrednică ce aleargă din loc în loc pentru a culege doar binele din lume, zâmbind de fiecare dată când o faptă de a sa devine o reușită. (albina)
Focul viu ce arde spre vărsarea lacrimilor noastre nostalgice. (stea)
Două raze de lumină ce se joacă vesele pe asfaltul umed se răsfrâng pe chipul meu redându-mi o sclipire străină în ochi. (farurile unei mașini)
Ea este poarta către tărâmul viselor, fiind totodată cea ce te susține și-ți alină orice suferință, indiferent de lacrimile acumulate în țesutul său. (perna)
O tânără vrednică ce aleargă din loc în loc pentru a culege doar binele din lume, zâmbind de fiecare dată când o faptă de a sa devine o reușită. (albina)
Focul viu ce arde spre vărsarea lacrimilor noastre nostalgice. (stea)
-Ramurile tale, drag copac, ți se veștejesc.
-Masină, farurile tale, privirea mi-o orbesc.
-Pufoasă pernă, fulgii lin îi împrăștii.
-Drăguță albinuță, privește floarea-n zori.
-Stea strălucitoare, îmi captezi privirea.
Sper ca te-am ajutat :)
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu nerăbdare să vă revedem și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!