Din aducerile mele aminte, tot ce reusesc sa povestesc este ca in excursia din anul 2012 cu clasa a fost plina de peripetii. Ajunsi la Lacul Mihai Eminescu din Ipotesti, ne-am întins păturile pe iarba verde și ne-am scos alimentele din ruxace. Dirigintele și cu soția lui au plecat către observator, lăsându-ne singuri lângă lacul periculor. Apa nu era foarte adânca. Ioana, colega mea de bancă, văzuse o broscuță care sătea pe malul lacului. A vrut să o prindă, apropiindu-se de ea. Făcu un pas mare, și alunecă pe mâl direct în lac. Mihai și Diana au sărit către ea, pățind același lucru. Au alunecat după ea, în lacul prin de broaște, nuferi și stuf. Într-un final am reușit să îi scoatem din apă cu greu, chiar la fix, pentru ca veniseră domnul diriginte si soția lui. Dirigintele i-a văzut pe cei 3 uzi și murdari și i-a întrebat ce au pățit, iar noi i-am povestit.
