Cerul parca plinge foarte tare cu lacrimi de zapada.
Soarele parca se rusineaza sa iasa afara in timp ce fratele sau domineaza.
Dar dintr-o data cerul isi varsa ultima lacrima si is-i dezbraca haina ploioasa.
Soarele nu se mai ascunde dupa portile cerului ci iese afara facand mii de copii fericiti,facand ca florile sa poata creste.
Aceasta compunere e despre
atunci cand cerul trece de la tristete(ploaia)la fericire(soare).
