In Drumetie:
Intr-o iarna , in apropierea sarbatorilor am fost cu vreo 2-3 copii intr-un loc tare indepartat de casa . Am fost in inima Cracovitei intr-un loc interesant unde puteai vedea noroiul cum sare in toate partile : cand in sus, cand in jos, cand in stanga, cand in dreapta. Noi mergeam la Noroiul Cracovitei un loc unde oamenii erau tare primitori. Dupa ce am luat cu noi niste paine proaspata facuta pe vatra si o sticla de lapte cald, am pornit la drum. Era prima oara cand am urcat intr-un tren. Calatoria cu trenul a fost tare frumoasa. Dupa ce am ajuns am stat oleaca la niste mese sa mancam iar apoi ne-am continuat drumul. Am ajuns in sfarsit la Noroiul Cracovitei unde ne-am uitat cum se misca noroiul, dar intr-un moment de neatentie , lui Mihaita prietenul meu, i-a cazut o balta de noroi pe fata. Am mers la el razand sa il ajut sa se stearga dar m-am impiedicat si am cazut in mocirla. Un cetatean care trecea pe acolo ne-a dat o mana de ajutor. Un barbat inalt, cu palarie si parul alb, iar de mana lui se tinea nepotelul de numai 8 anisori. Acesta s-a desprins de mana bunicului , s-a impiedicat de o stanca, si a cazut si el in noroi. Bunicul s-a dus ingrijorat sa isi ajute nepotelul , dar acesta s-a impiedicat de propriile sacose in care avea alimente si a cazut si el in noroi. Toti ne-am amuzat si am inceput sa ne balacim in noroi timp de cateva ore. Dupa o zi petrecuta in Cracovita ne-am dus acasa unde le-am povestit parintilor ce s-a intamplat. Tare frumos a fost in Cracovita.
Cred ca am depasit 230 de randuri dar cred ca e bine
