Eram la bunici. Casa bunicilor este asezata pe varful unui deal, inconjurata de padure si binenteles de casele vecinilor. Intr-o dimineata bunicul veni in dormitor si imi spue la ureche ”daca vrei sa vezi rasaritul, esti bine venit!”. M-am trezit si am iesit in pijama pe prispa casei. Am deschis ochii mari, nu mai vazusem un asa rasarit. Era un cerc mare si rosu, la prima vedere aveai impresia ca este doar o minge si cerul era pictat in rosu cu albastru. Am incercat sa il urmaresc cat am putut cu privirea. Cu cat ma uitam mai atent, cu atat credeam ca se aproprie de mine. La un moment dat am crezut ca ma urmareste se facea tot mai mare. Dupa cateva minute, deoarece doar atat au recut pana cand a venit bunicul din nou si mia raspus uitandu-se la mine ”nu-i asa ca este frumos?” Am raspun ca este cel mai frumos rasarit pe care l-am vazut. De atunci vreau sa ma trezesc in fiecare dimineata sa vad un rasarit frumos.
