Primăvara
- Of, de s-ar topi odată zăpada asta, să pot și eu scoate capul afară! iși spuse Ghiocelul.
- Cum? am auzit ceva? Cine vorbește? se sperie Zăpada, mișcandu-și mantia albă.
- Sunt eu, Ghiocelul! Aș vrea să ies la soare!
- Dar, Ghiocelule, nu crezi că e prea devreme pentru asta? Mi-e teamă că o să îți înghețe trupul fragil și frumoasa floare dacă ieși acum!
- Dacă ești bună, vei lăsa Soarele să topească bucata asta din mantia ta și astfel voi ieși la iveală și ne vom putea împrieteni! spuse Ghiocelul.
- Pentru că ești politicos și pe deasupra și foarte frumos, am să-ți fac loc prin mantia mea!
Și astfel, Ghiocelul reuși să străpungă mantia groasă a Zapezii. Pană la plecarea Zăpezii, Ghiocelul deveni prietenul ei cel mai bun.
