In acest text,autorul face o vizita doamnei Popescu,care este o buna prietena de-a dumnealui.
Dansul,ca sa nu mearga cu mana goala,fiind Sf.Ion,ii duce o minge fiului prietenei sale,Ionel Popescu,care era imbracat in uniforma de mare tinuta.
Ionel Popescu,se bucura de minge,dar din toate jucariile ia o trambita si o toba si incepe a canta.
Facand o larma prea mare i se atrage atentia,zicandui-se ca un maior merge inainte cu sabia scoasa,astfel el ,luandu-si sabia din teaca da in ciace si in colo pana aproape o rastoarna pe slujnuca care venea cu tava.
Mama sare sa o salveze pe slujnica,unsa primeste o spada in ochi de la fiul ei,dar,ca de obicei il iarta.
In cele din urma,Ionel Popescu ia cheseaua cu dulceata si se intoarce cu ea goala,ceea ce adultilor li se parea ciudat,dar,la plecarea musafirului,acesta isi da seama de ce cheseaua era goala,dulceata din ea,se afla acum in sosonii dansului.
