- Mai așteaptă puțintel până ce se va fi întors fiul meu ,răspunse ea,el va fi stiuto și aceasta ,caci sufla și în cele mai mici găuri .
Iartă dânsa era Mama Vânturilor .Seara,după ce s-a întors ,fiul ei a simțit miros de om pământean .
-Simt boare de om,zise el mumei sale.
Cine a venit și în ce treburi umblă?
Ea îi spuse ce și cum ,toate din fir a păr,precum le aflase de la Danciu.
-De, zise fiul ei,Vântul cel fără de astâmpăr ,eu suflu,ce-i drept ,în toate gândurile ,dar până acum tot n-am ajuns să aflu ce fel de rod are pomul acesta. A rămas cu buzele umflate și-a plecat mai departe. Urcându-se până acolo,el a tocit o pereche de cățărătoare .El luă acuma altă pereche.
