Pădurea este raiul păsărelelor.Acolo copacii inalti cat casa asteptă să mergi si să stai la umbra lor,alături de cei dragi ,ascultand trilurile păsărelelor.
Mai asteaptă ca,cuiburile lor din copaci să le fie refăcute.
Pe sub copacii ,care sunt verzi mai tot timpul anului,cresc ciupercutele .
Vezi animalele fugind ,iar noaprea auzi urletul lupilor.
Deşi nu pare, pădurea este asemenea nouă oamenilor. Dacă petreci mult timp cu ea, îi poţi auzi glasul şi îi poţi înţelege foşnetul neîntrerupt. Dimineaţa lacrimi de rouă se scurg de pe braţele pădurii, lacrimi care o înviorează şi o hrănesc deopotrivă. Seara, liniştită, pădurea îşi întinde obosită crengile şi îmbrăţişează cu căldură amurgul rece al nopţii. Adoarme liniștită ,sub cerul instelat,cu gândul la o lume mai bună,o lume mai frumoasă, o lume în care oamenii îi recunosc meritele şi mai mult decât atât, o respectă.
Pădurea te inspită,adună indrăgostitii,sub crengile de brad,fag,paltini si ulmi,frumos mirositori,
