Era seara si trebuia sa ma intorc acasa,dar nu stiam cum sa dau ochii cu bunicul si ce sa-i spun.
Saracul era tare necajita din cauza mea.
-Buna bunicule,am venit te rog mult sa nu fii suparat pe mine.
-Dragul meu, am avut incredere in tine,am crezut ca esti matur si poti face si tu niste treburi pe langa casa.
-Stiu bunicule,dar nu fi suparata de maine te ajut.
-Asa spui mereu si nu te tii de cuvant.
-De data asta iti promit ca ma voi schimba,iti dau cuvantul meu.
-Nu stiu daca ar trebui sa te cred ,dar vom vedea.
Asa este bunicul mereu intelegator si iertator.
