A vorbi de civilizaţie şi cultură nu e posibil fără o definire a termenilor.
Prin civilizaţie înţeleg ştiinţa(cunoaşterea) creării condiţiilor materiale necesare traiului în societaţi umane.
Cultura e transmiterea acestei ştiinţe(cunoaşteri) în forma orală sau scrisa, presupune un limbaj şi o scriitură.Cultura ia nastere si se
defineste in raport cu natura
, opozitie valabila nu numai pentru cultura
exterioara, obiectiva, dar si pentru cea interioara, subiectiva, deoarece omul insusi, in alcatuirea sa specifica, este o unitate dintre biologic si spiritual, dintre natural si cultural
. Cultura
este detasare de natura iar etapele culturii sunt etape ale umanizarii, ale ridicarii spirituale a omului.Invatatul domnitor Dimitrie Cantemir sublinia superioritatea omului inzestrat cu binefacerile culturii. Ralph Linter definea conceptul de cultura
ca fiind totalitatea cunostintelor, aptitudinilor si modelelor obisnuite de comportament pe care le au in comun si pe care le transmit membrii unei societati. Intr-o alta acceptiune, termenul de cultura reprezinta un fenomen colectiv, aceasta fiind acceptata de toti indivizii care traiesc in acelasi mediu social. Cultura este un fenomen care se dezvolta in timp si care presupune o continuitate fluida trecut-prezent-viitor. Filosoful francez iluminist Voltaire ingloba in conceptul de cultura: comert, industrie, idei, credinte si datini, obiceiuri, aspiratii si prejudecati. Generatia marilor filosofi germani Kant, Fichte si Hegel defineste cultura ca fiind perfectiune si disciplina a ratiunii, libertatea spiritului, intruchiparea in activitatea practica a spiritului obiectiv.
