Răspuns :
Freamăt de codru poate fi inclusă în universul eminescian atât la tema natura, cât şi la temaiubirea, fiindcă primele sale strofe sunt structurate pe sentimentul naturii, interferat cu sentimentul iubirii. Ultimele două strofe, prin sentimentele de melancolie şi tristeţe, aduc o apropiere de trăsăturile unei elegii.
Sensibilizarea cititorului se realizează, în primele trei strofe, prin imagini vizuale şi auditive, care iradiază sentimentul naturii, imagini reprezentative pentru modelul metonimic eminescian: „ Tresărind scânteie Iacul/Şi se leagănă sub soare”, „Las aJeanul să mă fure”, „Apa sună somnoroasă”, „Ea în valuri sperioase/Se azvârle”, „Şi vorbesc cu-atât de multe / înţelesuri”,fiindcă poetul simte nevoia să sugereze cu subtilitate raportul dintre om şi univers. De aceea, tot prin subtile metonimii, sugerează sentimentul de iubire, atribuind cucului întrebarea: —„Unde-i sora/Viselor noastre de vară?”, dar şi din compararea iubitei cu o zână: „Mlădioasă şi iubită/Cu privirea ostenită/Ca o zână să răsară/Tuturora”.
Tot printr-o metonimie, sentimentul de iubire este transferat teiului: „ Teiul vechi un ram întins-a,/Ea să poată să-1 îndoaie/Ramul tânăr vânt să-şi deie/Şi de braţe-n sus s-o ieie/Iară florile să ploaie/Peste dânsa” fiindcă teiul este o subtilă ipostază a eu-lui poetic, ca şi izvorul: „Se întreabă trist isvorul:/— „Unde mi-i crăiasa oare?/Părul moale despletindu-şi,/Faţa-n apa mea privindu-şi/Să m-atingă visătoare/Cu piciorul?”
Sper ca te-am ajutat! :* :)
Sensibilizarea cititorului se realizează, în primele trei strofe, prin imagini vizuale şi auditive, care iradiază sentimentul naturii, imagini reprezentative pentru modelul metonimic eminescian: „ Tresărind scânteie Iacul/Şi se leagănă sub soare”, „Las aJeanul să mă fure”, „Apa sună somnoroasă”, „Ea în valuri sperioase/Se azvârle”, „Şi vorbesc cu-atât de multe / înţelesuri”,fiindcă poetul simte nevoia să sugereze cu subtilitate raportul dintre om şi univers. De aceea, tot prin subtile metonimii, sugerează sentimentul de iubire, atribuind cucului întrebarea: —„Unde-i sora/Viselor noastre de vară?”, dar şi din compararea iubitei cu o zână: „Mlădioasă şi iubită/Cu privirea ostenită/Ca o zână să răsară/Tuturora”.
Tot printr-o metonimie, sentimentul de iubire este transferat teiului: „ Teiul vechi un ram întins-a,/Ea să poată să-1 îndoaie/Ramul tânăr vânt să-şi deie/Şi de braţe-n sus s-o ieie/Iară florile să ploaie/Peste dânsa” fiindcă teiul este o subtilă ipostază a eu-lui poetic, ca şi izvorul: „Se întreabă trist isvorul:/— „Unde mi-i crăiasa oare?/Părul moale despletindu-şi,/Faţa-n apa mea privindu-şi/Să m-atingă visătoare/Cu piciorul?”
Sper ca te-am ajutat! :* :)
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu nerăbdare să vă revedem și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!