visul unei parisari zgribulite
Era ajunul crăciunului, afara cerul isi vărsa fulgii de lapte. Cosurile caselor scoteau un fum cenușiu și leneș. Intr.un colț de pădure o mică pasăre stătea aproape amorțita pe marginea unei crengi de pom. Cerea ajutorul prietenei ei veverița.
- Dragă surioară, ajutama și pe mine
- Nu pot surioară, vine crăciunul și am toate rudele.
Săracă pasăre era înfometată și înghețată. S.a dus spre sat cu gândul ca va găsi ceva de adopost.
Copii se băteau cu zăpada debia așezată.
Saraca pasăre visa să aiba o familie de crăciun care să o îngrijească și pe ea. În tot acest șir de gânduri și cu vremea neprielnică, a căzut în gol inconstinta, stătea și zăcea în zapada rece fără un pic de vlagă.
O fetiță făcea un om de zăpadă în apropiere, când a observat ceva căzând în zapada albă.
Alergând spre firava creatură, se duce să o ia în mănuși pt a o îngriji acasă.
A două zi era crăciunul și păsărea era acum intr.o familie și. îngrijită de fetița care o găsise, visul i se îndeplinise
