I-am spus cocoanii dupa cateva momente de tacere ca are un catel frumusel dar rau. Cocoana mi-a spus ca nu este un caine rau, doar ca nu este obisnuit cu oamenii, el este un catel foarte destept, exact ca un om doar ca nu vorbeste.
Apoi catre paner se aude cum cineva il striga pe Bubico cu multa dragoste. Din paner se aude un miorlait sentimental si cineva alintandu-l pe Bubico.
Baietelul scoate capul cu panglicute...Mamaita-l degajeaza din toalele in cari dospeste-nfasurat si-l scoate afara. Apucat de groaza la ideea ca nenorocitul ar incerca sa ma provoace ii zic cocoanei sa-si tina cainele deoarece sunt nevricos si nu stiu ce-as face in stare de frica. Dar cocoana, luandu-l in brate pe favorit si mangaindu-l cu toata duiosia imi spune ca ei sunt baieti cuminti si binecrescuti, ei nu sunt mojici ca Bismark. Ma prefac ca nu aud si o intreb ce a zis intr-un mod mai putin politicos. Ea imi spune de Bismark al ofiterului Papadopolinii. Dandu-mi aceasta explicatie, cocoana scoate din saculetul de mana o bucatica de zahar si intreaba cui ii place zaharelul.
