Domniţa ...
Toamnă frumoasă ca o domniţă pregătită de dans
împărătesc. În strai curat şi colorat apleacă oamenilor zâmbet tandru şi bogăţie
de bineţe.
E cald, panerele sunt pline şi care mai de care mai
sus în vârf se-aştern . Cămările mi-s ochi şi ochii mi-s în ele. Borcane
rânduite: dulceaţă de cireşe negre, compot de prune mari şi gata de-o serată.
Zacusca de fasole zâmbeşte fericită. E cea mai reuşită.
Şi vişinata ţanţoşă aşteaptă, iar mustul stinge dor de vin uitat într-un
butoi din cramă..
E toamnă îmbelşugată. Domniţa-i jucăuşă şi dânsa-i pregătită
pentru a dansa
frumos un vals curat prin foşnitor covor de frunze colorate..
Cu siguranţă toţi
oamenii observă înaripata fată ce calcă-n pas de domnişoară, purtată
melopeic pe-o strună de chitară. E-un greier mic şi negru ce tare bine lasă
sunet duiois pe coarda din fir de fân uscat şi aromat.
Pădurea-i împânzită de frunze colorate în nuanţe ne-ntâlnite şi-i tare
minunată. Uşor, agale ca doi bătrâni întorşi pe înserate acasă trec care îmbelşugate
de rod în chihlimbar-mbrăcate.
În vremea de chindie se-ntorc acasă oameni şi care
îndestulate. Cu toţii poposesc şi-ascultă ţârâit de greier în nuanţe
împrăştiate..Şi oboseala-i ruptă de -un ţambal pornit deodată şi-n
pas de horă calcă. Tresaltă bătătura în pasul de român şi valsul se
opreşte şi-o sârbă clar porneşte.
Indubitabil toamnă-i
cum doar românul ştie şi frumuseţea-i îmbrăcată într-o domniţă-n albă ie.