Răspuns :
Ghiocelul
Era o dată o fată pe nume ,,orce nume".Ea s-a întâlnit cu un ghiocel foarte frumos.
,,Orice nume" îl întrebă pe ghiocel
-Tu ,ghiocel, de ce reziști să stai in zăpada asta rece.
-Vindca eu aduc primăvara.zice ghiocelul
Apoi ,,Orice nume" a plecat iar ghiocelul s-a culcat la loc.
A sosit si prima zi de primavara .
Soarele mangaie cu blandete petalele firave ale ghioceilor care abia si-au facut simtita prezenta iesind de sub zapada rece si cristalina . Alina a decis sa ii faca o bucurie mamei sale si porni in poiana pentru a culege un buchet multicolor . Insa nu vazu decat niste clopotei mici si sfrijiti de un alb imaculat care insuflau o frumusete nemarginita . Alina se apropie incet de ghiocei si inainte de a rupe tulpina unuia acesta i-a suptit :
- Nu ma rupe , fata buna si blanda !
- cine a vorbit ? intreba Alina nedumerita uitandu-se in jur .
- Vino mai aproape fata mea.
Alina , desi uimita facu intocmai cum ii ceru ghiocelul
- Imi pare foarte rau . Nu am vrut sa te ranesc , insa am vrut sa ii fac o bucurie mamei mele iar tu esti atat de mic si de plapand , de o frumusete nemaiantalnita.
- vezi tu ... noi suntem luati in fiecare primavara de copii si legati in buchetele pentru a fi daruite mamelor . Insa noi nu traim mult .
- Dar de ce ? Ceva atat de frumos si gingas merita sa traiasca o eternitate !
- Dumnezeu ne-a creat pentru a vesti primavara si pentru a inveseli oameni , pentru a le readuce zambetul pe buze .. insa bucuria nu dureaza o vesnicie . De aceea viata noastra se scurge repede .
O lacrima calda se scurse de pe obrazul alinei si cazu pe petalele ghiocelului . Aceasta lua ghiocelul si il duse in gradina sa pentru a- l putea admira in fiecare primavara din mediul sau si pentru a se veseli impruna cu familia sa .
Soarele mangaie cu blandete petalele firave ale ghioceilor care abia si-au facut simtita prezenta iesind de sub zapada rece si cristalina . Alina a decis sa ii faca o bucurie mamei sale si porni in poiana pentru a culege un buchet multicolor . Insa nu vazu decat niste clopotei mici si sfrijiti de un alb imaculat care insuflau o frumusete nemarginita . Alina se apropie incet de ghiocei si inainte de a rupe tulpina unuia acesta i-a suptit :
- Nu ma rupe , fata buna si blanda !
- cine a vorbit ? intreba Alina nedumerita uitandu-se in jur .
- Vino mai aproape fata mea.
Alina , desi uimita facu intocmai cum ii ceru ghiocelul
- Imi pare foarte rau . Nu am vrut sa te ranesc , insa am vrut sa ii fac o bucurie mamei mele iar tu esti atat de mic si de plapand , de o frumusete nemaiantalnita.
- vezi tu ... noi suntem luati in fiecare primavara de copii si legati in buchetele pentru a fi daruite mamelor . Insa noi nu traim mult .
- Dar de ce ? Ceva atat de frumos si gingas merita sa traiasca o eternitate !
- Dumnezeu ne-a creat pentru a vesti primavara si pentru a inveseli oameni , pentru a le readuce zambetul pe buze .. insa bucuria nu dureaza o vesnicie . De aceea viata noastra se scurge repede .
O lacrima calda se scurse de pe obrazul alinei si cazu pe petalele ghiocelului . Aceasta lua ghiocelul si il duse in gradina sa pentru a- l putea admira in fiecare primavara din mediul sau si pentru a se veseli impruna cu familia sa .
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu nerăbdare să vă revedem și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!