Imi aduc aminte imagine padurii unde copiii zglobi se jucau in jurul unui lac straveziu , acoperit cu frunze aurii asemnea unei paturi , o patura de aur prin care reuseau cu greu sa patrunda un manunchi de raze luminand fata sticloasa a lacului . Cu greu puteai sa-ti dai seama daca , prin acel manunchi de raze , se transpunea chiar cerul sau era o simpla reflexie . Lacul apropia distantele dintre cele doua lumi , creand o imagine de basm , totusi am fost trezit din aceasta reverie de un vant potolit astfel am inceput din nou sa aud sursurul izvoarelor , tipetele copiilor si cantecul pasarilor care-si pregateau hainele groase pentru sosirea iernii .
