Era cea mai frumoasa primavara din toate si asta pentru ca implinise o frumoasa varsta. Aniversarea a facut-o la tara. A fost inconjurat de prieteni si de cei dragi. Prietenii iau fost mereu aproape, se cunosteau de o viata, au pierdut seri tarzii jucandu-se. Ce au mai ramas din ele? Doar amintiri ...Amintiri dulci. Ei, prietenii, au ramas la fel spre surprinderea lui. Pentru el a fost cel mai frumos apus in ziua aceea, cea a aniversarii sale. Mai frumos decat deobicei. Statea intins si privea cerul cufundat in culori calzi ce-ti incantau sufletul. Iarba era inca umeda dupa mica rece ploaie ce-i racori oasele, si totul mirosea a proaspat. Il cuprindea un duce fior cand se gandea la ea. Cadul cu ochii ei ii era intiparit in minte si in inima, ca si cum acolo ii era locul. Ar fi dat orice sa o aibe in ziua aceea aproape.
