Era o zi insorita de vara, iar eu impreuna cu cateva prietene, hotarasem sa mergem la padure sa facem un picnic si dupa sa ne strangem la una din noi pentru o petrecere in pijamale. eram incantate de idee, ne facusem o multime de planuri, partea grea era ca trebuia intr-un fel sau altul sa o conving pe mama, ceea ce era foarte greu, e genul de persoana putin autoritara.
Am mers langa ea, gata sa o intreb, dar simteam cum ceva ma tine...parca imi era frica de un refuz...pana la urma am intebat-o si raspunsul a fost, spre marea mea surprindere, pozitiv. i-am sarit in brate, multumindu-mi, aceasta spunandu-mi sa am grija. Am plecat fericita la ele, fiind la fel de surprinse de raspunsul pozitiv al mamei. Si ele o considerau cam autoritara si simteam nevoia sa o apar, le-am spus ca ea vrea ce e mai bun pentru mine, ca este normala sa fie si autoritara, dar asta nu inseamna ca nu ma intelege sau ca nu imi da libertate...mi-am dat seama ca, da, am o mama autoritara, dar este asa pentru ca ma iubeste si nu vrea sa patesc ceva rau, o iubesc pentru asta si am mai realizat ca a fi autoritar nu inseamna a fi rau.
cum ti se pare?
