In opinia mea ,romanul scris de Mircea Eliade evidentiaza diferentele fundamentale dintre doua culturi complet antagonice.
Pentru intelegerea finalului, de altfel a intregii actiuni surprinse in roman trebuie sa ne raportam la un "cod al onoarei" dictat in primul rand de notiunea de oaspete, de musafir al eroului in casa parintilor lui Maytreyi. Vorbim aici despre un cod al onoarei bine fundamentat in anumite spatii culturale , cod care nu "suporta" imixiuni ale sentimentelor -dragostea sau mai degraba "indragostirea" constituie un adevarat afront adus in primul rand traditiei indiene.
"Lumile " total diferite ale apartenentei celor doi au stat la baza rupturii relatiei dintre Maytreyi si,Allan, iar acesta din urma nu putea lupta cu un sistem inradacinat adanc in mentalul colectiv.
Din punctul meu de vedere , ca cititor si persoana care traieste in secolul XXI intr-o alta regiune geografica , am fata de protagonist acea mila sfasietoare cum am avut-o si fata de alt erou legendar , de data asta a lui Shakespeare - ma refer la Romeo -. Constat ca durerea iubirii neintelese de catre parinti se inscrie in acelasi registru tragic al neputintei , al clacarii emotionale. Allan s-a supus unor norme sociale..nu este o justificare..este o constatare a..neputintei unui om strain intr-o tara straina.
Un alt final..cu un happy end? Probabil ca mi l-as fi dorit ..sa stiu ca.."au trait fericiti pana la adanci batraneti"..dar ar fi lipsit frumusetea tragicului.
