Marea tulburator de frumoasa si misteroasa, atat de schimbatoare si totusi aceeasi, m-a atras dintodeauna cu valurile ei frumaose, ce se nasc in largul ei, isi spun povestea, uneori tumultoasa, alteori linistita, isi sfarsesc viata spargandu-se de tarm si contopindu-se cu nisipul. Luna rasarea parca din adancul marii urcandu-se sus pe bolta lui Zeus si reflectandu-si lumina alba pe apa linistita parca moarta, nici un val sau o adire de vant nu se simtea. Nisipul era inca cald de la soarele auriu ca granele care la parjolit toata ziua, acum odihnindu-se in pace. Numar stelele asezate parca de o mana in constelatii.
Totul parea desprins din basm, puteam sa stau o viata acolo, marea mea iubita......
