Din întuneric se aude un ţârâit prelung. Apoi linişte, şi-mi văd în continuare de pajiştile însorite, de cerul adânc cu câteva scame albe cum era lâna bunicii... Dar brusc, din nou acel ţârâit agasant care nu mă lasă-n pace...ei, Bună-dimineaţa soare! O nouă zi începe, oprind în sfârşit orologiul insistent care-şi face datoria monotonă.
sper ca te-am ajutat