Era odata un hiduc ce venise-n oras dupa alte „castiguri” pentru satenii saraci.El incepuse sa urmareasca unul dintre marii boieri,inca de acasa..El parea un om cu hainele prafuite,cu opinci in picioare si in cap cu palarie cu o frunzulita de nuc dupa bretea.
Boierul se prefacea ca nu-l vede,dar ”saracul”,tot persista sa-l urmareasca si sa-l tot dibuiasca.Bogatul se duse la o taraba si-l ruga pe vanzator:
-Auzi...?De cand am plecat ma tot urmareste sarantocul din spatele meu si nu stiu cum sa-l indepartez,ma poti ajuta cumva?
-Da,doar arunca-i asta ochi,dandu-i o sticluta cu o pocitoare negra in ea.
Haiducul nostru auzindu-i marsavia se indeparta de acesta,apopiidu-se de un perete al unei case.
Boierul-l urmari si el pe ”sarac” pana la acel perete.El arunca cu pocitoarea-n spre el,dar el se ascunse dupa perete.
Lovinduse „praful orbitor” de perte,imediat ii sari in fata boierului.Acesta era aproape orb,deci numai vedea nimic.
Haiducul pofita de asta,si ca prin minune-i fura punga cu galbeni de la brau a bogatanului.
Acesta fugii cu ea si se duse pana la marginea orasului unde stia vreo 4 familii sarace.El le daduse la fiecare cate 8 galbeni si se facu nevazut,dar le-a promis ca se va reintoarce.
Mult noroc!
