Care este tipul de naratiune in Donna Alba de Gib. I Mihaescu?

“Privirile mele au îmbrăţişat tot timpul cea mai mare frumuseţe pe care am văzut-o în viaţa mea, singura căreia i-am rămas credincios ani întrgi în taina gândului meu, din clipa cand văzând-o înaintând pe stradă, cu maiestatea cu care înainta acum câteva clipe încoace , am ameţit ca de o lumină prea tare a soarelui, şi două cărţi enorme pe care le aveam în mână , pentru că mă aflam în faţa unei şcoli unde trebuia să trec un examen, au căzut cu zgomot la picioarele ei, ca cel mai sincer şi desăvârsit omagiu. Ea a zâmbit atunci, multumindu-mi cu ochii atât de minunat, si mi se pare puţin înfricoşată probabil de puternica detunătura a dicţionarelor clasice, ca zambetul ei s-a încrustat într-atât în sufletul meu, ca şi hotărârea nestrămutată de a o regăsi si de a apăra dumnezeiasca apariţie de orice înfricoşare, ca nu ştiu ce-ar putea şterge această incrustaţie şi această hotărâre din sufletul meu, până acum ele au rămas intacte, daca nu şi mai accentuate, ca în ziua dintâi, daca mai e cu putinţă să mai crească vreun lucru care la origine este infinit”.