Mătuşa mea e sora mamei,
Şi-aşa de tânără e ea,
Încât n-ai sta prea mult pe gânduri
Şi-ai zice că e sora mea.
Şi ca să vezi: nu-i zi cu soare
Trimisă de la Dumnezeu,
Să nu ne ducem la plimbare –
Numai mătuşa mea şi eu.
Sunt zile-n care crezi că-i mama,
Ba chiar e grija ei mai mare,
Să nu mă muşte vreun câine
Şi nici gâscanul, de picioare.
Adesea-i spun că vreau în Cosmos
Să zbor cu ea, într-o rachetă.
Ea uneori îmi spune-n taină
Că-n vis se vede-a fi poetă.
Ne împăcăm atât de bine,
Încât nu e o întâmplare
Când curioşii mă întreabă:
Ea este sora ta mai mare?
