As fi putut realiza multe..am avut insa un aer de suficienta datorat unui amestec de infatuare, naivitate si un pic de egoism.
Auzeam de la bunica mea o vorba de duh careia, sincer sa fiu, nu-i intelegeam sensul deplin : "vremea tace si..trece".
Tanar fiind eram absolut sigur ca timpul trebuie sa aiba cu mine o rabdare infinita.
Se pare ca m-am inselat..nu contam doar eu..era vorba si despre prietenii mei..la ei nu ma gandisem. Egoism infantil..credeam ca totul mi se cuvine si ca totul se rezolva de la sine.
Realizand bilantul in urma intamplarii , am constatat faptul ca am pierdut o ora ..din neatentia mea, din prea mult "self confidence" - engleza e la moda - iar siguranta mea sfida normele unei prietenii.
Am ramas cu inima indurerata..dar si cu o intrebare obsesiva: daca ar fi sa pot intoarce timpul , pana la ora aceea pierduta...as mai putea reinnoda firul unei prietenii de exceptie?
Nu stiu..incerc sa caut raspunsul pe strada..enigmei.
