Intr-o zi un inger zbura printre stelele cerului.Se opri in dreptul fiecarei stele ca sa culeaga cate o floare.Si dupa ce-si stranse un buchet, cobori pe pământ , de unde culese la întânplare o floare. Celelalte flori , vazand un inger urcand spre albastrul cerului , se intrebara:
-O fi luat un trandafir , ziceau
trandafirii.
-Nu cumva o fi luat un crin ?, se intrebara crinii.
-Nu ,desigur a ales o cicoare, se laudau cicorile.
-Va incredintam , dragi surori, ca n-a putut lua decat o lalea, strigara lalelele.
Viorelele care doreau sa aiba o sora in cer, credeau cu siguranta ca ingerul a zburat cu vioreaua de pe pamant.
Numai o singura floare statea tacuta de o parte . Avea coada rupta .O lovise ingerul , fara sa vrea ,cand a trecut pe-acolo.Deodata ,o lacrima ca o margica a cazut pe ea si un glas se auzi :
-Sarmana floare, pentru ca te-am frant, vreau sa te rasplatesc : ce ceri de la mine? Vrei parfumul viorelei ?
-Nu.
-Culoarea stralucitoare a lalelelor?
-Nu.
-Atunci ce doresti?
-As vrea, stapane nevazut, sa fiu alba ca zapada si sa fiu cea dintai floare , care vesteste primavara.
De atunci , ghiocelul isi ridica varful de sub vesmantul de zapada si cu mirosul lui vesteste primavara
