In iad mai dăunezi, câțiva răposați
– Deoarece Voltaire obișnuise să vorbească de rău pe alți cărturari ai vremii
sale, după moartea sa, aceștia au făcut jalbă prin care acesta să fie pedepsit.
Voltaire le atrage atenția că ar trebui să se simtă pe deplin satisfăcuți cu
pedeapsa pe care a primit-o prin traducerea defectuoasă a operei sale de către doi
scriitori din București.
Un osândit la moarte pentru o vina mare – Un osândit cere ajutorul unui
prieten pentru a interveni pe lângă conducerea tarii, primește răspunsul ca
prietenul este si mai prost văzut decât el.
Adio la Târgoviște – Autorul amintește zilele pline de eroism ale țării în
timpul marilor domnitori, în contrast cu cei actuali.
Șoarecele și pisica – Prin ipocrizie un cotoi este primit în rândurile
șoarecilor ca prieten, iar când nici unul nu mai avea îndoieli asupra naturii
sale, acesta și-a arătat adevărata față și i-a mâncat aproape pe toți. Fabulă
în care ipocrizia este arătată ca viciu al sufletului.
Dreptatea
Leului – După o luptă care nu înclina balanța nici într-o parte, nici în
cealaltă, leu cere părerea maimuței – vrăjitoare. Aceasta îi răspunde că pentru
a câștiga lupta e nevoie de jertfa celui mai puternic animal. La adunarea
tuturor animalelor, leul este primul care spune că are o boală, apoi animalele
celelalte. La final, iepurele este cel sacrificat, ca fiind cel mai puternic.
Morala este că niciodată cel puternic nu se va sacrifica pe sine pentru binele
comun.
