A fost odată un împărat foarte vestit . El avea un singur fecior , care făcea numai pozne .
Secundele , minutele , orele , zilele , săptămânile , lunile , anii treceau pe zi ce trece , și feciorul creștea ca o salcie înaltă și puternică .
Feciorul născoci o idee . Lui îi plăceau stelele , luna , soarele , așa că s-a decis să se facă astronom . Însă pe cât de frumos era , așa de încuiat la minte era .
S-a făcut feciorul astronom . Vorbele le scoatea la nimereală , dar dacă spunea că mâine va fi o eclipsă , asta se întâmpla .
Muri împăratul și-i lăsă toată averea și împărăția lui feciorului .
Feciorul după un timp .... Ce să vezi ?!? A devenit înțelept și chibzuit .
Împărăția și averea tatălui său erau intacte . După 46 de ani , el nu luase bani decât din munca sa . Și citea stelele toată ziua . Și noaptea . Muncea , muncea , muncea , muncea , muncea ...
A murit feciorul singur , cu stelele lui .
