Adierile usoare ale brizelor calde ma indeamna sa patrund si mai adanc in mirajul creat de perfectiunea naturii . Inchid ochii si ma las ghidata atat de instinct cat si de forta necunoscuta a Paradisului terestru .
Sunt inconjurata de viata , in forma ei nativa , primitiva , dar mai frumoasa ca oricand . Simbolurile vesniciei stau semete alaturi de mine si ma hipnotizeaza ca pe un animal , marunt , neinsemnat , cu ajutorul culorii inchise a scoartei in antiteza cu puritatea de smarald aflata sub picioarele mele .
Cateva pete de violet si alb asteapta sa fie obeservate , iar , mai apoi admirate . Delicatetea , perfectiunea , si puterea acestor plante , sunt , pentru multi oamnei , o pirdere de timp , nimic nu ii poate atrage sa inteleaga ceea ce se afla aici , in aceasta pustietate : simplitate .
Ma asez langa ele . Imi stapanesc cu greu impulsul de a le rupe . Ma las pe spate . Firicelele fragede ale ierbii imi gadila pielea alba a gatului . Deasupra mea se dezvaluie o galaxie . Crengile copacilor , unele goale , unele acoperite cu ace sunt precum o cortina , trasa doar pe jumatete , lansandu-i pe spectatori sa priveasca doar jumatete din scena . Pasarile devin niste prezetatori , cu glasuri puternice , atat de clare , dar totusi , imposibil de inteles .
Dar totusi , parca le aud strigand " Doamnelor si domnilor , priviti spectacolul nostru : Prmavara interzisa oamenilor ! Sa inceapa simfonia ! " Ce frumos se intrec ele in melodii vesele , cum se distreaza zburand , libere , salbatice , printre aceste crengi. Copilaria e peste tot , doar acum ... Libera ca pasarea cerului , imposibil de capturat .
Soare , palid , straluceste fara putere , atingand cu razele lui usoare pamantul si viata de deasupra lui . Cerul are cea mai frumoasa nianta de albastru pe care am vazut-o vreodata . Norii pufosi , albi prind deverse forme , si se lasa dezvaluiti sub ochii mei . Plutesc alaturi de ei , cad impreuna cu ei , primsa in vraja calda .
Inchi ochii . Paraul ce curge nepasator ,parca vorbeste cu pasarile , cateodata , doar pentru cateva secunde , le acopera glasurile . Vocea lui e ca de cristal
Ma indeamna sa il urmez cursul , sa plutesc alaturi de nori , si apoi sa ma inec in tineretea transparenta atinsa de razele soarelui , intr-un loc pe care omenirea l-a uitat . Timpul e nesfarsi aici in lumina astrului , acoperita de nori usori , protejata de copaci , alinata de pasari , absorbia de parfumul dulceag al peleseilor si al ghicitorilor .
Paradis deasupra , Paradis dedesupt . Oare am ajuns in Eden , sau e doar imaginatia mea ?
