Era o zi frumoasa de vara .In gradina bunicii sunt multe flori frumoase dar nu la fel de parfumate ca laleaua.
O micuta lalea care de curand inflorise se uita la celelte flori mai mari .
Se intreba de ce pe ea nu o baga nimini in seama.Dar un trandafir rosu ii spuse ca ea este inca mica si de aceea nicio flore mare nu vorbeste cu ea.
Dupa 3 zile laleaua crescu putin mai mare crezand ca acum va vorbi cineva cu ea dar si celelalte flori crescusera .
Micuta lalea suparata se uita spre cer cerand o minune.Dar..ce sa vezi de sus a picat o lacrima .Dar nu era o lacrima ci o picatura de ploaie dupa aceea mai pica una, si inaca una , si inaca una .
Laleaua se bucura nespus ca , cu ajutorul ploii va creste mare , sanatoasa si puternica.
Peste alte doua zile a mai plouat si laleaua a crescut mare , mare.
Celelalte flori se minunara cat de repede a putut sa creasca micuta lalea , adica marea lalea.
Acum datorita ploii micuta lalea a crescut mare iar acum are prieteni multi cu care poate sa vorbeasca .
La 2 saptamani de atunci a plouat in continu iar prietenii lalelei s-au rupt si au fost luati de curentul apei .Laleaua furioasa a intrebat ploaia de ce i-a luat prietenii .Ploaia nu a raspuns.Apoi laleua a intrebat din nou , iar ploaia a raspuns ca prietenii vin si pleaca dar la vara vor veni din nou , acum este aproape toamna si florile vor dispare intr-o zi si tu vei face astaasa ca bucurate ca vei reveni la vara .Laleaua isi reveni si asculta sfatul ploii iar peste 1 saptamana si ea a fost luata de apa dar ea era impacata cu gandul ca va veni inapoi peste cateva luni.
