M-am hotarat sa ies la plimbare in parc alaturi de cainele meu , care jucaus de felul lui , astepta nerabdator sa alerge ,dupa o iarna atat de lunga , prin prospetimea acelei zile.L-am luat si , desigur , am iesit din apartament, inspirand aerul extrem de dulce , ce te ducea cu gandul la cirestii infloriti. Insa parcul era la o relativa departare fata de blocul in care locuiam. "Trebuie sa trec printr-o multime de stradute ca sa ajung pana acolo" , mi-am zis , dupa care am pornit , bucuroasa alaturi de cainele meu.Cred cu nu am facut o caracterizare a cainelui meu , dar vreau sa va spun ca este destul de mare , pufos , cu ochii negri , stralucitori. Prietenii mei imi spun ca este un caine agresiv , dar nu este asa. Il am de foarte multi ani , asa ca am devenit prieteni foarte buni. Trecand pe o strada care parea ca nu a iesit din hibernare , m-a cuprins o stare de neliniste , cand am vazut o multime de caini care latrau continuu.Am trecut strada , mergand paralel pe directia pe care se aflau ei. Cainele meu parea foarte indiferent , dar acest lucru nu ma facea sa ma simt linistita deloc. Cand am ajuns in dreptul lor , toti trei au inceput sa se apropie de mine in fuga , latrand , iar eu , speriata , am scapat lesa cainelui din mana , si am inceput sa alerg.Totusi , cainele meu alerga dupa mine , insa si cei trei caini care ma ingrozeau. Am inceput sa strig dupa ajutor , sa tip , insa nimeni nu ma auzea. Pur si simplu ma ratacisem printre stradute. La un moment dat , am ajuns intr-o infundatura , iar cei trei caini parca erau gata sa sare pe mine. Insa , cainele meu , s-a apropiat de ei si a inceput sa latre amenintator, ba chiar a inceput sa sara pe ei si sa-i muste. Mi-era teama ca o sa moara , insa cei trei caini , speriai , au luat-o la fuga.
Iar eu , fericita de faptul ca am scapat , l-am luat pe cainele meu in brate , care era usor zgariat. Ce intamplare ciudata!
sper ca iti place. nu e luata de pe net.
