Laleaua si
Albina
Este prima zi de primavara.Soarele stralucea ca o imensa bila de foc.Iarba era verde si spicele de grau incoltisera.
Deodata o lalea se plangea ca polenul ei nu este prea dulce.Și jelea.......Mai ca acolo era un lac.
In drumul ei , o albina auzi suspinele lalelei și.se duse sa vada cine plânge.
Ajunse acolo și o vazu pe lalea.
-De ce plângi?Întreba albina
-Eu plang fiindca polenul meu nu este destul de dulce.Strigă laleaua .
Albinuţa ca sa îi arate ca nu este adevarat a luat polenul ei și s-a dus în stup sa prepare mierea.
Peste ceva timp le-a dat și surorilor ei.
O surată spune:
-Mmmmm.Mierea asta e delicioasa.
Auzind acestea albinuţa se duse la lalea și îi dăduse sa guste.
Reacţia lalelei era bună și îi mulţumi albinuţei că ș-ia recapatat încrederea în ea.
Și am încalecat pe o șa și va-m spus povestea așa.
